COTMEANA - sfaturi de suflet de la un mare duhovnic

Sfaturi si povete de la un mare duhovnic: Precuviosul Parinte Ioasaf Boiciuc, Staretul Manastirii

"Parinte Duhovnic si/sau Parinte Duhovnicesc?"



Pelerinaj la Manastirea Cotmeana 

Februarie 2017

Plecari din Bucuresti si Ploiesti.


ziua I: Ploiesti - Bucuresti - Pitesti - Manastirea Argesului: inchinare la moastele Sfintei Filofteia, Manastirea Cotmeana. Participare la slujba de Vecernie. Pelerinii pot avea posibilitatea de a discuta individual cu Preacuviosul Parinte Ioasaf Boiciuc, Staret al Manastirii Cotmeana, pentru sfaturi duhovnicesti de mare folos.
ziua II: Sfanta Liturghie la Manastirea Cotmeana - Bucuresti - Ploiesti.
Pret: 100 lei/persoana

Informatii si inscrieri la telefon 0742268568, 0724525041

 Servicii: pentru participare la eveniment transportul se va face cu autocarul/microbuzul. Pret valabil pentru minim 30 persoane. 

Termeni si conditii de participare, observatii utile:

- Locurile se ocupa in ordinea platii. Ordinea din autocar se va mentine si pentru intrare la PreaCuviosul Parinte.
- Cazarea se va face in conditiile oferite de manastire si se achita la manastire
25-35lei/pers/noapte, in functie de camere.
- Masa se asigura individual.
- Pelerinajul se face pentru a participa la Vecernie, la Sfanta Liturghie la Manastirea Cotmeana. Pentru sfaturi avem programare de la Preacuviosul Parinte Staret. 
- Traseul poate suferi modificari in functie de vreme, starea drumurilor, disponibilitate la cazare etc. Nu se admit retrageri si nu se returneaza banii incepand cu trei saptamani inaintea plecarii (clientul trebuie sa gaseasca inlocuitor).
- Nu suntem raspunzatori de o eventuala situatie in care Parintele decide sa nu poarte o conversatie cu unul sau mai multi pelerini.
- Punctele de debarcare sunt aceleasi cu punctele de imbarcare, fara exceptii.


"Parinte Duhovnic si/sau Parinte Duhovnicesc?"

Ce este duhovnicul si cine poate sã fie duhovnic?

Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legãrii si dezlegãrii pãcatelor dupã Sfânta Sa Înviere, chiar în ziua Învierii Sale, zicând cãtre ucenicii sãi: "Luati Duh Sfânt! Cãrora veti ierta pãcatele, vor fi iertate, si cãrora le veti tine, vor fi tinute". Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o fãgãduintã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Si-ti voi da cheile împãrãtiei cerurilor, si oricâte vei lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer". Apoi, tot în Sfânta Evanghelie de la Matei avem o fãgãduintã datã de Domnul Hristos ucenicilor Sãi, când le-a zis la fel: "Oricâte veti lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte veti dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer", iar fãgãduinta aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta existã oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit sã fie iertãtori de pãcate. Pentru a primi cineva iertarea pãcatelor trebuie sã meargã la oamenii lui Dumnezeu, hotãrâti pentru iertarea pãcatelor. Iar ca sã poatã primi iertarea pãcatelor, în conditiile în care merg la duhovnic, trebuie sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã se mãrturiseascã în primul rând pe ei însisi ca pãcãtosi, sã-si recunoascã partea de vinã, în aceasta fãcând o dovadã cã recunosc cã au gresit înaintea lui Dumnezeu si cã sunt vinovati înaintea lui Dumnezeu si cã doresc sã fie iertati de pãcatele pe care le-au fãcut. Preotul care primeste mãrturisiri de pãcate si care are puterea iertãrii pãcatelor se numeste preot duhovnic; se numeste duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic si care n-are aceastã calitate de a asculta spovedanii si de a da iertare de pãcate. Duhovnicia nu se dã o datã cu hirotonia, ci se dã printr-o rânduialã numitã hirotesia de duhovnic. Preotul primeste puterea iertãrii pãcatelor si primeste calitatea de ascultãtor de mãrturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc si din punctul de vedere al situatiei lui fatã de cei care nu au aceastã situatie, chiar preoti fiind.

Parinte duhovnicesc
"Dobandeste pacea launtrica, spunea Sfantul Sera­fim, si multe suflete se vor mantui in jurul tau." Acesta este rolul Parintelui duhovnicesc. Faceti-va lacas in Dumnezeu si-i veti putea conduce si pe altii la El. Omul trebuie sa invete sa fie singur: trebuie sa-si asculte in ta­cere propria inima, cuvantul fara de cuvinte al Sfantului Duh si sa descopere astfel adevarul despre sine si Dumnezeu. Orice va spune atunci aproapelui sau va fi un cuvant puternic caci va izvori din tacere.
Slefuit de intalnirea cu Dumnezeu in singuratate, parintele du­hovnicesc poate vindeca un suflet prin simpla sa prezenta. El indruma si-i formeaza pe altii nu in primul rand prin cuvinte chibzuite, ci prin prezenta, prin exemplul viu si personal. Invata nu numai prin cuvant ci si prin tacerea sa.  "Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mer­geau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandu­rile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. "
Dar care sunt harismele speciale ale parintelui du­hovnicesc? Sunt trei la numar. Prima, clarviziunea si dis­cernamantul (diakrisis), este capacitatea de a percepe in­tuitiv secretele inimii, de a intelge profunzimile ascunse ale fiintei de care, de cele mai multe ori. noi insine nu suntem constienti. Parintele duhovnicesc patrunde din­colo de atitudinile si gesturile conventionale in spatele carora ne ascundem personalitatea atat de altii cat si de noi insine. Dincolo de toate aceste aparente frivole, el se­sizeaza persoana unica, cea dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este o putere mai mult duhovniceasca de­cat psihica; fiind un fruct al harului dumnezeiesc ce pre­supune o rugaciune atenta si o lupta ascetica fara odihna, este departe de a fi o simpla perceptie exirasenzoriala.

Acestui dar i se adauga cel al cuvantului. Staretul stie atunci cand se apropie cineva de el, imediat si speci­fic, ce cuvinte are acesta nevoie sa auda. Astazi suntem inundati de cuvinte dar, cele mai multe dintre ele, sunt lipsite de putere. (articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/morala/70879-rolul-terapeutic-al-parintelui-duhovnicesc)


Mănăstirea Cotmeana, din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

Hram: Buna Vestire, Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul si Acoperamantul Maicii Domnului
Documentar, Mircea cel Bătrân este cel care atestă în scris existenţa mănăstirii, într-un hrisov pe care şi-a pus semnătura şi pecetea la 20 mai 1388, pomenindu-i ctitorirea deodată cu ridicarea Mănăstirii Cozia. Cotmeana este însă mult mai veche, poate cea mai veche mănăstire din Ţara Românească, mulţi cercetători considerând-o ctitoria lui Vladislav Vlaicu. Elementele arhitectonice specifice o plasează undeva spre sfârşitul secolului al XIII-lea, pe la 1292, numele venindu-i de la hoardele cumane care s-au prăvălit peste aceste locuri. Într-o primă formă însă, spun unii cercetători, ea ar fi fost construită de Radu I. Voievod, înainte de 1385, devenind în timp un monument de sinteză reprezentativ pentru asimilarea şi dezvoltarea arhitecturii munteneşti din secolul al XIV-lea, cu clopote turnate înainte de 1386. Sfântul Constantin Brâncoveanu a restaurat-o în 1711, apoi, în 1777, ieromonahii Ilarion şi Sofronie de la Cozia au reparat-o, pentru ca în 1857 să fie din nou consolidată. Domnia lui Cuza a însemnat secularizarea mănăstirii, iar sfântul lăcaş a devenit biserică de parohie, căzând mai bine de o jumătate de secol într-un nemeritat colţ de umbră. La 25 august 1990, mănăstirea a fost redeschisă, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, slujind aici, la 29 august, de „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, prima slujbă, încredinţând stăreţia sfântului aşezământ ieromonahului Ioasaf Boiciuc, pentru prima dată după mai bine de un veac.

Icoana Maicii Domnului şi minunile ei

Sunt două biserici la Cotmeana, cea veche, cu hramurile „Buna Vestire“ şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, şi cea nouă, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ cladita prin ravna actualului Staret al Manastirii, Preacuviosul Parinte Ioasaf Boiciuc, un Parinte care ne primeste cu bratele deschise ori de cate ori ii calcam pragul. Si sta cu noi ore in sir de vorba, asculta cu rabdare si dragoste pasurile noastre si are mereu pentru noi un sfat care sa ne ajute sa rezolvam problemele. Parintele ne-a invatat semnificatia si puterea Sfantului Maslu.
„Mulţumim pentru tot lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, în mod special, pentru că este locul închinat ei de la Mircea cel Bătrân până acum. Ne bucurăm şi ne închinăm icoanei ei, făcătoare de minuni, pe care, din auzite, din istorioare locale, am reuşit să o descoperim în bolta teiului secular din curte. Am coborât-o de acolo şi am pus-o la loc de cinste în biserică. Nu avem cuvinte să-i mulţumim Maicii Domnului cât ne-a ocrotit, cât m-a ajutat şi mi-a dat putere să rabd şi să fac faţă tuturor încer-cărilor. Oricât de cotropit de probleme aş fi, aici niciodată nu mă simt obosit şi singur. Maica Domnului emană în puterea ei de stăpână şi de mamă a Domnului Iisus Hristos energii extraordinar de puternice, care mă întăresc. Creştinii care ne trec pragul simt şi ei acelaşi lucru. Rugăciunea este sporul duhovnicesc, lucrare divină care te ajută să te menţii în cele monahiceşti, în cele dumnezeieşti, în cele mai presus de noi, pe care nu le putem pricepe. De două ori am fost ispitit să plec definitiv de aici. Am zis că mă întorc la casa mea părintească din Maramureş. Atunci eram şi parohul satului. Dar i-a adus Dumnezeu şi pe epitrop, şi pe directorul şcolii generale, şi pe primarul comunei şi pe alte alte persoane. Le-am spus că sunt hotărât să plec. După o discuţie de vreo oră şi jumătate au reuşit să mă convingă şi m-am întors înapoi. După vreo lună, am zis că-mi iau bocceluţa şi plec, dar prin pădure, să nu mă întâlnesc cu cineva. Urcând dealul de deasupra gospodăriei, m-am împiedicat… în nimic! Am căzut în genunchi, am văzut stele galbene şi… chipul Maicii Domnului! M-am speriat, crezând că este vreo nălucire, vreo ispită. M-am rugat foarte mult, am bătut mătănii, şi ce credeţi că mi-a ieşit din gură? «Măicuţa Domnului, aici voi muri şi aici voi fi înmormântat. Nu o să mai plec din Cotmeana niciodată!». Maica Domnului nu mi-a dat voie să plec. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vieţuitorii mănăstirii“, povesteste părintele protosinghel Ioasaf Boiciuc, stareţul mănăstirii.
Cu lumină în inimă şi cu ajutor sufletesc de la Maica Domnului plecam mereu de la Cotmeana, cu binecuvantarea Parintelui Staret Ioasaf care de ani buni ne ajuta cu sfaturi si intelepciune duhovniceasca. Cu ajutorul dansului parca privim mai optimisti tot ceea ce ni se arata pe calea vietii noastre.